Rolul testării genetice la pacienții cu noduli tiroidieni

Autor: Dr. Teodora Elena Gheorghe, medic specialist endocrinolog

Cancerul de tiroidă

Cancerul tiroidian este cel mai frecvent tip de cancer al glandelor endocrine și reprezintă al șaptelea cel mai frecvent tip de cancer întâlnit la femei. Acesta se prezintă aproape întodeauna sub forma unui nodul tiroidian, însă doar 5% dintre nodulii tiroidieni sunt canceroși (maligni). Pentru a identifica nodulii tiroidieni cu risc de a fi maligni se efectuează într-o primă etapă ecografie tiroidiană, iar în funcție de aspectul ecografic se poate recomanda puncție aspirativă cu ac fin din nodulul tiroidian. Puncția aspirativă cu ac fin este o manevră care extrage prin aspirație o cantitate mică de țesut tiroidian care ulterior este examinat la microscop. Pe baza aspectului microscopic al materialului extras, rezultatul puncției aspirative se exprimă conform clasificării Bethesda.

Clasificarea Bethesda

Utilizarea sistemului de clasificare Bethesda permite încadrarea nodulilor tiroidieni în una din cele șase clase diagnostice. Prima categorie adică Bethesda I reprezintă un rezultat nediagnostic (nu sunt suficiente celule tiroidiene prezente în materialul extras) și este necesară, în general, repetarea puncției tiroidiene. Clasa Bethesda II prezice un rezultat benign în 97% din cazuri, iar un rezultat Bethesda VI conferă un risc de malignitate de 99%.

Un rezultat citologic Bethesda III și IV reprezintă cea mai mare provocare în evaluarea nodulilor tiroidieni și aceste 2 categorii sunt grupate ca "noduli tiroidieni cu semnificație nedeterminată". Aproximativ un sfert din rezultatele obținute la puncție aparțin acestei categorii, iar riscul de malignitate variază între 4 și 40%.

Management

În cazul nodulilor tiroidieni cu rezultat Bethesda "cu semnificație nedeterminată", se poate recomanda intervenție chirurgicală sau monitorizarea ecografică. Intervenția chirurgicală presupune îndepărtarea parțială a unui lob tiroidian sau extirparea totală a glandei tiroide, având avantajul unui diagnostic final al nodului tiroidian evaluat prin efectuarea examenului histopatologic postoperator. Această abordare însă presupune asumarea riscului unei intervenții chirurgicale. În plus, aproximativ 75% din nodulii tiroidieni se dovedesc benigni la examenul histopatologic postoperator.

Testarea genetică a nodulilor tiroidieni

În ultimii 10-15 ani metodele de diagnostic molecular au avansat și acestea pot oferi informații despre prognosticul nodulilor tiroidieni. Chiar dacă nu există un marker specific care diferențiază nodulii tiroidieni benigni de cei maligni, acești markeri moleculari sunt de fapt mutații genetice prezente în nodulii tiroidieni. Intervențiile chirurgicale care nu sunt necesare la majoritatea nodulilor tiroidieni "cu semnificație nedeterminată" pot fi evitate la pacienții cu teste moleculare negative. La cei cu teste moleculare pozitive poate fi identificat tipul de cancer și tratamentul poate fi individualizat pentru fiecare pacient.

Testarea genetică a nodulilor tiroidieni identifică niște mutații care sunt implicate în apariția cancerului și pe baza lor se calculează un scor care indică riscul ca un nodul sa fie malign.

Principalele indicații pentru testare propuse sunt: nodulii cu semnificație nedeterminată, nodulii benigni cu caractere ecografice suspecte de malignitate, nodulii maligni pentru a ghida extensia intervenției chirurgicale.

Testarea genetică a nodulilor tiroidieni folosește secvențierea țintită a unor gene pentru a identifica mutații genetice (deleții, translocații, inserții etc) asociate cu neoplaziile tiroidiene. Sunt analizate în total un număr de 112 mutații. Pentru a determina caracterul benign sau malign al nodulilor tiroidieni sunt aplicate niște scoruri pentru fiecare probă cu material genetic alterat: 1- fără asociere cu cancer, 2- probabilitate mică de cancer, 3- probabilitate mare de cancer. Fiecare eșantion are un scor total care reprezintă suma tuturor scorurilor individuale pentru fiecare mutație identificată. Un scor total de 0 sau 1 reprezintă un test negativ, iar un scor total peste 1.5 este pozitiv. Rezultatele pozitive și negative pot fi apoi divizate în alte categorii de risc, iar managementul e individualizat pentru fiecare pacient.

SURSE

1. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC9999006/
2. https://www.liebertpub.com/doi/10.1089/thy.2023.0141
3. https://www.elsevier.es/en-revista-cirugia-espanola-english-edition--436-articulo-current-use-molecular-profiling-for-S2173507718301510
4. https://academic.oup.com/jcem/advance-article/doi/10.1210/clinem/dgad220/7128139
5. https://www.liebertpub.com/doi/pdf/10.1089/thy.2019.0539