Adenomul de glandă suprarenală

Autor: Dr. Elena-Teodora  Gheorghe, medic specialist endocrinolog

1. Introducere

Adenomul de glandă suprarenală este o tumoră benignă care aparține cortexului adrenal (zona exterioară a glandei suprarenale). Adenoamele pot fi clasificate în adenoame secretante și adenoame nesecretante. Adenoamele nesecretante și cele cu secreție hormonală ușoară pot fi asimptomatice. Din contră, cele care secretă cantități crescute de hormoni, se prezintă cu semne și simptome ale sindromului Cushing, hiperaldosteronism sau hiperandrogenism.

Majoritatea adenoamelor de glandă suprarenală sunt descoperite întâmplător la examinările imagistice efectuate pentru alte scopuri și în acest caz ele sunt denumite incidentaloame adrenale. Atunci când se descoperă o formațiune la nivelul glandei suprarenale este important să se stabilească dacă aceasta este benignă sau malignă, precum și dacă este secretantă sau nesecretantă. Spre deosebire de adenomul suprarenal care nu este o formațiune malignă, carcinomul de glandă suprarenală și feocromocitomul sunt formațiuni potențial maligne.

Adenoamele mici nesecretante nu necesită tratament. Atunci când formațiunea adrenală secretă hormoni (cel mai frecvent aldosteron și cortizol) este necesar tratament. Adenomul care secretă androgeni este foarte rar și este de obicei asociat cu carcinomul adrenal.

2. Manifestări clinice

Adenoamele suprarenale nesecretante și cele care produc o cantitate mică de hormoni nu produc simptome și adesea sunt descoperite întâmplător atunci când se efectuează examinarea imagistică a abdomenului. Adenoamele care secretă glucocorticoizi produc manifestările clinice ale sindromului Cushing: obezitate, hipertensiune, hiperglicemie, depresie, oboseală, dereglări ale ciclului menstrual, vergeturi roșii (pe abdomen, brațe, coapse, sâni), fracturi de fragilitate etc. Adenoamele secretante de aldosteron produc hipertensiune arterială rezistentă la tratament (3 sau mai multe clase de medicamente antihipertensive).

3. Evaluare

Evaluarea adenoamelor suprarenale are 2 obiective: diferențierea formațiunilor benigne de cele maligne și stabilirea statusului funcțional (secretant sau nesecretant).

Evaluarea imagistică. Se efectuează CT sau RMN pentru evaluarea formațiunilor adrenale. Dimensiunea peste 4 cm a adenomului sugerează un carcinom al glandei suprarenale. Cele sub 1 cm și mai puțin de 10 UH (unități Hounsfield) sunt cel mai probabil benigne.

Evaluarea secreției hormonale. Pentru excluderea feocromocitomului se recoltează metanefrine și normetanefrine plasmatice sau urinare. Pentru evaluarea sindromului Cushing se efectuează test de supresie cu 1 mg Dexametazonă (cortizolul plasmatic sub 1.8 mcg/dl exclude hipercortizolismul). Se mai poate recolta în plus cortizol din urina pe 24 de ore și cortizolul salivar nocturn. Un pacient hipertensiv care prezintă un adenom suprarenal necesită evaluare pentru hiperaldosteronism primar și primul test care se efectuează este raportul aldosteron/ renină (în hiperaldosteronism acest raport e crescut). Uneori sunt necesare teste de confirmare ale hiperaldosteronismului primar.

Alte investigații. Puncția adenomului de glandă suprarenală nu este necesară pentru pacienții cu o singură formațiune sau cu istoric de malignitate non-adrenală fără metastaze. Uneori puncția e necesară în cazurile în care evaluarea imagistică nu oferă un diagnostic clar, iar puncția ar putea oferi informații suplimentare pentru un management corect.

4. Tratament și management

Adrenalectomia unilaterală este preferată pentru adenoamele mai mari de 4 cm cu suspiciune de malignitate sau pentru cele care secretă hormoni. Tratamentul medicamentos este rezervat pentru pacienții care nu pot efectua intervenție chirurgicală, cu comorbidități sau la cei care refuză intervenția chirurgicală. Scopul este ameliorarea simptomelor și blocarea receptorilor hormonali. Pentru secreția excesivă de cortizol se poate folosi mifepristona (blocant al receptorilor de glucocorticoizi) sau ketoconazolul. Pacienții cu hiperaldosteronism necesită tratament cu un spironolactonă sau eplerenonă.

Adenoamele nesecretante sunt evaluate inițial cu repetarea imagisticii la 3-6 luni, apoi o dată pe an. Reevaluarea secreției hormonale se face în fiecare an, pentru 5 ani. Dacă apare secreție hormonală sau formațiunea crește peste 1 cm se recomandă adrenalectomie.

5. Prognostic

Prognosticul pe termen lung al pacienților cu adenoame adrenale este excelent. Transformarea unui adenom suprarenal în carcinom adrenocortical este foarte rară.

SURSE:

• https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK539906/
• https://academic.oup.com/edrv/article/41/6/775/5817585