Coș de cumpărături
0
0,00 RON
Fertilizarea in vitro și alte proceduri de reproducere asistată
FERTILIZARE IN VITRO
Fertilizarea in vitro (FIV)
Fertilizarea in vitro (FIV) este cea mai folosită tehnică de reproducere asistată și este utilizată în managementul cuplurilor care se confruntă cu infertilitate.
Tehnicile care implică manipularea ovocitelor în afara organismului sunt denumite tehnici de reproducere umană asistată, iar FIV este cea mai răspândită, fiind folosită ca tratament pentru diversele cauze de infertilitate cum ar fi: endometrioză, infertilitate masculină și infertilitate de cauză neprecizată. Femeile care nu pot folosi ovocitele proprii (din cauza insuficienței ovariene premature sau scăderea numărului de ovocite produs de înaintarea în vârstă) pot obține sarcină utilizând ovocite donate.
Aproximativ 10-15% dintre cupluri vor avea dificultăți în a obține o sarcină. Infertilitatea este definită ca incapacitatea de a obține o sarcină după 12 luni de activitate sexuală fără a utiliza metode contraceptive la femeile cu vârsta sub 35 de ani. La femeile cu vârsta peste 35 de ani această perioadă se reduce la 6 luni. Dacă pacienta are oligomenoree, amenoree, endometrioză, obstruție tubară sau dacă există o problemă cunoscută la partener, evaluarea se face mai devreme. Investigarea infertilității cuplului presupune: evaluarea funcției ovariene, rezervei ovariene, cavității uterine, permeabilitatea tubară și spermogramă. Dacă se suspicionează endometrioza, obstrucția tubară sau aderențe uterine este necesară laparoscopia diagnostică.
Testarea genetică preimplantațională
Testarea genetică preimplantațională (PGT) se referă la procedura prin care embrionii sunt testați genetic prin biopsiere înainte de a fi transferați în uter. PGT include două tipuri de testare: diagnostic genetic preimplantațional (PGD), care se efectuează la cuplurile purtătoare ale unei mutații genetice cunoscute și screening genetic preimplantațional (PGS), care poate fi recomandat pentru cuplurile cu avorturi recurente, pentru persoane care sunt mai în vârstă sau în cazul multiplelor tratamente de fertilitate eșuate.
Donarea de ovocite
Donarea de ovocite se referă la procedura prin care o femeie fertilă (donatoare) donează un ovocit unei femei infertile (primitoare) pentru a fi folosit în cadrul unei proceduri de fertilizare in vitro. Femeia care primește ovocitul nu va avea o legătură biologică cu copilul, dar va fi mama acestuia.
Donarea de ovocite se recomandă femeilor care doresc să obțină o sarcină și acest lucru nu este posibil cu propriile ovocite, deoarece se află în următoarele situații: s-au născut fără ovare sau acestea au fost înlăturate chirurgical, suferă de insuficiență ovariană primară, se află la menopauză, au fost supuse unui tratament de chimioterapie sau radioterapie, au fost diagnosticate cu hipogonadism hipergonadotrop, au rezervă ovariană redusă (fapt care atrage după sine ovocite de slabă calitate), nu au răspuns la stimularea ovariană pentru fertilizarea in vitro sau au răspuns la stimularea ovariană, dar au obținut ovocite și embrioni de slabă calitate, au mai multe proceduri de fertilizare in vitro nereușite, au boli genetice pe care nu vor să le transmită copiilor.