Ce este endometrioza
Endometrioza este o afecțiune de cele mai multe ori dureroasă, în care un țesut similar cu cel care acoperă interiorul uterului (endometrul) crește și în afara uterului. Afectează cel mai frecvent ovarele, trompele uterine și țesutul care acoperă pelvisul, dar și vezica urinară, rectul și intestinele. Acest țesut se comportă asemănător endometrului: se îngroașă, se descompune și sângerează cu fiecare menstruație, însă, spre deosebire de sângele menstrual normal, nu se poate elimina din corp — rămâne prins în interior. Când endometrioza afectează ovarele, se formează chisturi numite endometrioame. Țesutul înconjurător se poate inflama, ducând la formarea de cicatrici și aderențe (benzi anormale de țesut fibros care lipesc organele pelvine între ele).
Endometrioza afectează 2-10% dintre femeile de vârstă reproductivă și începe de obicei să se dezvolte la câțiva ani de la prima menstruație (menarhă).
Forme de endometrioză
- Endometrioza peritoneală: peritoneul este membrana subțire care acoperă abdomenul, pelvisul și majoritatea organelor din aceste cavități; țesutul endometrial se atașează de peritoneu. Este forma cea mai puțin severă.
- Endometrioamele: chisturi ovariene care conțin un lichid de culoare închisă, ciocolatie.
- Endometrioza profund infiltrativă — țesutul endometrial invadează organe din interiorul și din afara cavității pelvine (ovare, rect, vezică urinară, intestine); uneori țesutul cicatricial leagă organele între ele, o formă numită și „pelvis înghețat”.
- Endometrioza de perete abdominal: apare, de regulă, după o intervenție chirurgicală abdominală (de exemplu, cezariană), când celule endometriale se implantează accidental pe incizie.
Stadializare
Societatea Americană de Medicină Reproductivă clasifică endometrioza în patru stadii, în funcție de răspândirea, profunzimea țesutului și organele afectate:
| Stadiu | Caracteristici |
| I – minim | Câteva mici implanturi endometriozice și leziuni ușoare, fără cicatrici |
| II – ușor | Mai multe implanturi decât în stadiul I, mai adânci și posibil unele cicatrici |
| III – moderat | Multe implanturi profunde, posibil mici chisturi endometriozice ovariene și ușoare aderențe |
| IV – sever | Multe implanturi profunde și aderențe, chisturi pe ambele ovare, cicatrici extinse |
Nu se cunoaște cauza pentru care unele femei dezvoltă o endometrioză mai profundă decât altele, iar boala nu evoluează mereu de la un stadiu la altul — netratată, poate rămâne stabilă sau se poate agrava.
Cauze
Cauzele endometriozei nu sunt pe deplin cunoscute. Cea mai acceptată teorie este cea a menstruației retrograde: sângele menstrual, care conține celule endometriale, se întoarce prin trompele uterine în cavitatea pelvină, iar celulele se lipesc de organele din jur.
Factorul genetic joacă și el un rol important — riscul este mai mare dacă mama sau sora au endometrioză, iar cercetările sugerează că severitatea tinde să se agraveze de la o generație la alta.
Există și o asociere sugerată între endometrioză și afecțiunile autoimune, deși relația cauzală nu este clară — nu se știe dacă endometrioza este un factor de risc pentru boala autoimună sau o consecință a acesteia. O meta-analiză din 2019, care a analizat 26 de studii, a găsit doar 5 studii de calitate suficientă pentru a evidenția clar o legătură între endometrioză și cel puțin o boală autoimună — lupus eritematos, sindrom Sjögren, artrită reumatoidă, boală celiacă, scleroză multiplă sau boală inflamatorie intestinală.
O altă teorie susține că celulele endometriale sunt transportate către alte părți ale corpului prin vasele de sânge sau limfatice, ceea ce ar putea explica apariția rară a leziunilor de endometrioză în locuri îndepărtate de pelvis, precum plămânii sau, extrem de rar, alte organe.
Semne și simptome
Endometrioza poate fi complet asimptomatică — există forme ușoare cu simptome accentuate și forme severe cu simptome moderate sau absente, iar severitatea simptomelor nu se corelează întotdeauna cu stadiul bolii. Cele mai importante semne sunt: durerea pelvină, în special la menstruație, adesea foarte puternică (dismenoree); sângerare abundentă la menstruație și, uneori, între menstruații; durere la contactul sexual (dispareunie); defecație dificilă sau dureroasă (dischezie); urinat dificil sau dureros (disurie); oboseală, diaree, constipație. Simptomele se pot atenua temporar în timpul sarcinii și dispar, de regulă, odată cu instalarea menopauzei.
Endometrioza și fertilitatea
Până la 50% dintre femeile cu endometrioză au probleme de fertilitate, cauzate de: modificarea anatomiei pelvine, aderențe, cicatrici pe trompele uterine, inflamarea structurilor pelvine, alterarea sistemului imunitar, modificări ale mediului hormonal al ovulelor, afectarea calității ovulelor și reducerea potențialului de implantare a sarcinii.
Mecanismele prin care endometrioza afectează fertilitatea naturală sunt multiple: țesutul endometrial poate înconjura ovarul și împiedica eliberarea ovulului; poate împiedica spermatozoizii să înainteze pe trompele uterine; sau poate împiedica ovulul fertilizat să ajungă la uter pentru implantare.
Șansele de a concepe fără tratament variază semnificativ cu stadiul bolii: în stadiul I sau II, aproximativ 50% dintre femei pot obține o sarcină spontană; în stadiul III, doar aproximativ 25%; în stadiul IV, doar un număr foarte mic de femei. Din acest motiv, femeilor cu endometrioză li se recomandă, în general, să nu amâne obținerea unei sarcini, întrucât situația se poate agrava în timp.
Endometrioza, componenta hormonală și abordarea integrată
Faptul că endometrioza este o afecțiune estrogen-dependentă — dezvoltarea și progresia ei depind direct de nivelul de estrogen — și că se asociază, la unele paciente, cu tulburări autoimune sau hormonale, face ca evaluarea endocrinologică să completeze util evaluarea din perspectiva medicinei reproductive. La pacientele cu endometrioză și infertilitate asociată, o evaluare hormonală completă poate identifica factori adiționali (tiroidieni, ai rezervei ovariene) relevanți pentru planul de tratament. Este motivul pentru care echipele de medicină reproductivă și de endocrinologie din cadrul Arthope colaborează pe cazurile complexe de infertilitate asociată endometriozei.
Cum se pune diagnosticul
Diagnosticul de endometrioză începe cu anamneza și examenul clinic, urmate de ecografie transvaginală, care poate identifica endometrioamele și, uneori, semne indirecte de endometrioză profund infiltrativă. Rezonanța magnetică nucleară (RMN) este utilă mai ales pentru cartografierea leziunilor profunde și planificarea unei eventuale intervenții chirurgicale. Diagnosticul de certitudine rămâne însă cel chirurgical, prin laparoscopie cu confirmare histopatologică, deși în practică tratamentul este adesea inițiat pe baza tabloului clinic și imagistic, fără a aștepta neapărat confirmarea chirurgicală.
Între debutul simptomelor și stabilirea diagnosticului trec, în medie, mai mulți ani, în parte pentru că durerea menstruală este adesea considerată, greșit, o parte normală a ciclului menstrual. Recunoașterea precoce a simptomelor sugestive și solicitarea unei evaluări de specialitate pot scurta semnificativ acest interval și pot preveni agravarea bolii.
Tratamentul endometriozei
Tratamentul medicamentos. Pentru a se dezvolta, endometrioza are nevoie de estrogeni. Contraceptivele și alte preparate (agoniști și antagoniști de GnRH, progestative, inhibitori de aromatază) care reduc sau blochează secreția de estrogeni pot stopa temporar evoluția bolii și, în consecință, pot reduce durerea. Aceste tratamente suprimă creșterea foliculilor, cu scopul de a suprima ovulația și de a induce amenoreea (lipsa menstruației), oprind astfel dezvoltarea leziunilor. Este important de menționat: aceste tratamente nu stimulează fertilitatea, ci doar amână apariția sarcinii.
Tratamentul chirurgical joacă un rol important în tratamentul infertilității asociate endometriozei. Decizia de a interveni chirurgical ține cont de stadiul bolii și de rezultatele așteptate, comparativ cu alte metode de tratament. În stadiile I-II, scopul operației este înlăturarea a cât mai multe implanturi endometriozice, ceea ce îmbunătățește ratele de sarcină și de naștere. În stadiile III-IV, scopul este restabilirea anatomiei pelvine și înlăturarea endometrioamelor mari. Excizia endometrioamelor la femeile infertile rămâne controversată, din cauza riscului de reducere a rezervei ovariene — înlăturarea chirurgicală a chisturilor endometriozice este asociată cu distrugerea neintenționată a foliculilor ovarieni, reflectată ulterior în valoarea AMH și în numărul de foliculi antrali (AFC) evaluați ecografic.
Chiar dacă operația poate ameliora durerea și îmbunătăți fertilitatea, riscul de recurență este mare: în primii 5 ani de la intervenție, recurența bolii este de 40-50%, fără ca factorii determinanți să fie clar cunoscuți. La femeile care nu doresc o sarcină imediată, tratamentul de supresie hormonală inițiat în primele 6 săptămâni de la operație poate reduce semnificativ riscul de recurență.
Recomandările ghidului ESHRE privind endometrioza
- Nu se recomandă intervenția chirurgicală de rutină înainte de o procedură de reproducere asistată pentru a îmbunătăți șansele de succes, deoarece beneficiile nu sunt clare.
- Nu se recomandă excizia de rutină a chisturilor endometriozice înainte de reproducerea asistată cu scopul de a îmbunătăți rata de naștere — nu există dovezi în acest sens, iar operația poate afecta negativ rezerva ovariană. Este posibil, totuși, să amelioreze durerea și să faciliteze accesul la foliculi.
- Decizia privind excizia leziunilor profunde de endometrioză înainte de reproducerea asistată ar trebui luată în funcție de simptomele de durere și de preferințele pacientei, eficiența fiind incertă.
- Riscul de recurență a bolii nu este mai mare la femeile care urmează o procedură de reproducere asistată.
Când trebuie să mergi la medic
Endometrioza poate fi dificil de diagnosticat și nu poate fi vindecată, ci doar ameliorată. Este recomandat să te prezinți la medic dacă observi: menstruații abundente și foarte dureroase; dureri de spate și pelvine de lungă durată; crampe; durere la contact sexual; durere la urinat sau defecație; diaree, constipație, dureri de cap, oboseală; cicluri menstruale neregulate sau sângerări între menstruații; dificultăți în a obține o sarcină, în special după un an de încercări, când se recomandă oricum consultarea unui specialist în infertilitate.
Întrebări frecvente
Nu. Endometrioza nu poate fi vindecată complet, dar poate fi ameliorată semnificativ prin tratament medicamentos, chirurgical sau o combinație a acestora, iar simptomele dispar de obicei odată cu menopauza.
Da, este posibil, iar șansele depind în mare măsură de stadiul bolii. Multe femei cu endometrioză în stadii incipiente concep spontan; în stadiile avansate, tehnicile de reproducere asistată cresc semnificativ șansele.
Nu neapărat, iar decizia trebuie individualizată. Ghidurile actuale nu recomandă intervenția chirurgicală de rutină înainte de reproducerea asistată, din cauza riscului asupra rezervei ovariene.
Contraceptivele și alte tratamente hormonale pot reduce durerea și încetini evoluția bolii, dar nu o vindecă și nu îmbunătățesc fertilitatea — de fapt, ele amână obținerea unei sarcini cât timp sunt administrate.
Diagnosticul se bazează pe simptome, examen clinic și ecografie sau RMN, diagnosticul de certitudine fiind stabilit prin laparoscopie cu biopsie, atunci când este necesară.
Da, riscul de recurență este semnificativ — aproximativ 40-50% în primii 5 ani. Tratamentul hormonal de supresie, inițiat după operație, poate reduce acest risc la femeile care nu doresc o sarcină imediată.
Da, poate fi utilă, mai ales pentru identificarea unor factori adiționali (tiroidieni, ai rezervei ovariene) care pot influența șansele de sarcină și planul de tratament.
Endometrioza presupune țesut endometrial în afara uterului, în timp ce adenomioza reprezintă prezența acestui țesut în interiorul peretelui muscular al uterului (miometru). Cele două afecțiuni pot coexista și au unele simptome asemănătoare, dar sunt entități distincte, cu implicații diferite asupra fertilității.
Concluzii
Endometrioza este o afecțiune frecventă, cu impact semnificativ atât asupra calității vieții, cât și asupra fertilității. Deși nu poate fi vindecată definitiv, diagnosticul precoce și un plan de tratament individualizat — medicamentos, chirurgical sau prin tehnici de reproducere asistată — pot ameliora simptomele și pot îmbunătăți semnificativ șansele de a obține o sarcină. O evaluare completă, care ține cont și de componenta hormonală, este recomandată mai ales femeilor care doresc o sarcină și nu ar trebui amânată, dat fiind că evoluția bolii în timp este imprevizibilă și poate afecta suplimentar rezerva ovariană.
Dacă ai simptome de endometrioză sau dificultăți în obținerea unei sarcini, echipa Arthope oferă o evaluare integrată de medicină reproductivă și endocrinologie, pentru un diagnostic complet și un plan de tratament personalizat.
Surse
- Consoli RJ, Carlson K. Endometriosis. In: StatPearls [Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2026.
- Shigesi N, Kvaskoff M, Kirtley S, et al. The association between endometriosis and autoimmune diseases: a systematic review and meta-analysis. Hum Reprod Update. 2019;25(4):486-503.
- Vermeulen N, Abrao MS, Einarsson JI, et al. Endometriosis classification, staging and reporting systems: a review on the road to a universally accepted endometriosis classification. Hum Reprod Open. 2021;2021(4):hoab025.
- Becker CM, Bokor A, Heikinheimo O, et al. ESHRE guideline: endometriosis. Hum Reprod Open. 2022;2022(2):hoac009.







